Mulți oameni mă felicită pentru câte am reușit în 26 de ani. Mi-am deschis singură un business, m-am mutat în SUA pentru 2 ani și tot eu am decis că cel mai bine mi-e să mă întorc. Am făcut de toate: am călătorit, am studiat, am construit proiecte, am fost în ONG, am făcut o facultate și în paralel am urmat diverse alte cursuri, am făcut coaching și terapie. Am studat nutriția cu 2 cele mai bune școli din lume pe acest subiect și am făcut (zic eu) cea mai mișto școală de coaching din țara asta. Oamenii se uită din afară la mine și mă întreabă cum reușesc să le fac pe toate. Și mai ales, de unde atâta abundeță financiară? Numai școlile de formare costă peste 10.000€ (ca să nu mai zic cât costă de fapt toate orele petrecute învățând, citind, practicând, construind un business și devenind un profesionist bun).
Scriu acest articol nu ca să mă laud, ci ca să explic importanța de a investi în noi. Chiar și atunci când avem impresia că nu avem bani (banii mereu sunt sau se fac la loc, dar e vorba de priorități).
De la 19 ani de când m-am mutat în București mi-am dedicat timpul, energia și banii pe care îi aveam – chiar dacă erau puțini, în dezvoltarea mea. M-am înscris în ONG și credeți-mă că munceam cât un job full time acolo, mi-am luat internship-uri, m-am înscris în Universitatea Alternativă pe care am plătit-o din puținii bani de buzunar pe care îi mai primeam din bursa de la facultate sau de la bunici. Nu m-am născut într-o familie înstărită, dar mereu am știut că dacă îmi doresc ceva, se vor găsi bani. Și timp! În fiecare vară am plecat cu Work and Travel și lucram între 10 și 14 ore pe zi (muncă fizică, în restaurant, nu stat la birou).
Când m-am decis să studiez nutriția cu Institutul de Nutriție Integrativă, școala costa 6000$, iar eu aveam un salariu de 1500 de lei. Taxa lunară era de 800 de lei, adică mai mult de jumătate din salariul meu. M-am înscris, am zis că văd eu. Era ceva ce îmi doream enorm și știam că într-un fel sau altul, voi găsi resurse. La fel și cu celelalte școli care au valorat împreună 4500€ (iar prețul altor workshop-uri sau cursuri la care am participat de-a lungul anilor, nici nu mai știu). Și investiția respectivă, așa grea cum a fost, m-a motivat să reușesc să am un business la 23 de ani.
Cunosc colegi de breaslă, nutriționiști, coachi, antrenori, terapeuți, profesori de yoga, care îmi zic constant: oamenii fie nu au timp, fie nu au bani, fie pur și simplu nu li se pare important să investească în ei. Eu sincer pe asta cu banii și timpul nu o cred, ține foarte mult de priorități. Dar da, cred că oamenii efectiv nu realizează cât de important este să investească în ei!
Mă doare sufletul când cineva îmi spune că i se pare mult să dea 200 de lei pe lună pe un abonament la yoga, deși instructorul respectiv a cheltuit probabil mii de euro studiind practica prin cine știe ce colț al Asiei, a petrecut zeci sau sute de ore învățând și practicând ca să ofere servicii de calitate clienților. Mă doare sufletul când clientele îmi zic că nu își permit să dea 200-250 de lei pe abonamentul la sală. Mă doare sufletul când văd persoane care care fac de capul lor tot felul de nebunii de exerciții prin sală și se trezesc în câteva luni cu tot felul de probleme cauzate de exercițiile făcute greșit, pentru că nu au făcut totuși un efort să își ia un antrenor personal măcar câteva săptămâni ca să înțeleagă ce au de făcut. Mă doare sufletul când femeile care îmi vin la mine la workshops se uită la mine cu ochii mari și plini de speranță, îmi spun cât de mult și-ar dori să lucrăm împreună și cât de tare le-ar ajuta, dar că nu au bani pentru asta (vorbim aici de sume care nu depășesc 100€ / lună).
Mă doare de asemenea când văd că cineva merge le principiul “mă duc să lucrez cu X, că e mai ieftin”, fără să știe că ce sacrifică de fapt este calitatea produselor sau a serviciilor primite și că pe termen lung, asta costă și mai mult. Era o vorbă înțeleaptă: you buy cheap, you buy twice.
Astăzi aș vrea să întorc puțin problema pentru toți cei care credeți că nu vă permiteți să investiți în voi (deși probabil nu vă este greu să dați 200 lei pe o noapte în oraș mâncând cine știe ce prostioare sau pe o bluziță din Zara).
CÂT VĂ COSTĂ DE FAPT SĂ NU INVESTIȚI ACUM ÎN VOI?
Cât o să vă coste sedentarismul peste niște ani?
Cât o să vă coste alimentația nesănătoasă atunci când veți ajunge la medici cu cine știe ce probleme?
Cât o să vă coste și mai ales CE o să vă coste peste niște ani faptul că nu ați mers la terapie? Relația de cuplu? Relația cu ai vostri copii? O depresie nasoală?
Știu că scriu acest articol într-un mod dur și cu o tentă de hatereală. Dar în același timp știu cum este și să nu ai o situație financiară roz și totodată să investești în tine, pentru că până la urmă acesta este cel mai bun return on investment pe care îl vei avea.
Și mai gândiți-vă la ceva: banii se fac la loc. Ei vor continua să vină într-un fel sau altul. Dar timpul vostru, energia și sănătatea, odată pierdute, pierdute rămân.
Așadar … Care este prețul pe care îl plătiți de fapt pentru fiecare lucru bun pe care nu îl faceți acum pentru voi?
