Am ajuns prima oară în cabinetul unui nutriționist acum 11 ani. Dacă aș fi știut atunci tot ce știu azi, nu mi-ar fi luat încă un deceniu aproape să ajung să fiu mulțumită de corpul meu, ci muuuult mai puțin.
Despre povestea mea cu iubirea de sine, pacea cu mine, cu corpul, și slăbitul definitiv, într-un mod sănătos, am povestit aici. Azi vreau să vorbesc despre cum aș fi procedat diferit dacă aș putea să mă întorc în timp și să slăbesc altfel decât am făcut-o.
De ce zic că aș proceda diferit? Din mai multe motive: ca să nu petrec ani de zile în efectul yo-yo, ca să nu mă chinui psihic, ca să fiu mai blândă și mai puțin critică cu mine, ca să știu că slăbitul nu înseamnă un corp frumos, ci poate însemna și piele lăsată, celulită, vergeturi (dacă nu slăbesc echilibrat), ca să o fac într-un mod sănătos care să nu îmi pună sănătatea de peste niște ani în pericol. Iată (doar) câteva lucruri pe care le-aș schimba:
1. Aș merge la nutriționist regulat, nu doar o dată.
Una din greșelile pe care le-am făcut a fost că m-am mulțumit cu o singură ședință. Poate că medicul acela îmi dăduse un plan pe care îl avea în cap pe o lună de zile și plănuia cu totul și cu totul altceva pentru mine după prima lună. În general și mie când îmi vin cliente, am în minte o strategie long-term pentru ele, motiv pentru care propunerile mele către ele se schimbă de la o lună la alta. Dacă ele vin o lună și apoi renunță, planul inițial nu poate să funcționeze pe termen lung, la un moment dat clar vor apărea blocaje și faza de platou.
Eu am mers o singură dată la nutriționist și mi-am imaginat că ce mi-a dat să mănânc ar trebui cumva să fie ce mă va ajuta pe mine să pierd toate kilogramele în plus și să mă și mențin. Nimic mai greșit.
2. Aș fugi de abordarea clasică de nutriție.
Nu mai vreau liste cu asta da și asta nu, nici gramaje și doar carne, iauturi, salate. Vreau un slăbit care include și cartof dulce și normal, și fasole sau năut, și nuci sau migdale, și fructe, și alte cereale integrale. Vreau să mă bucur de un desert fără să mă gândesc că o iau de la zero. Asta este ceea ce aud de la clientele mele și asta i-aș spune și eu Andreei din trecut.
Mi-aș alege un nutriționist sau un coach sau pe oricine e în stare să mă ghideze prin acest proces pas cu pas. În orice obiectiv am avea pe lumea asta, nu sărim de la pasul 1 la pasul 100. Facem câte un pas. Așa aș vrea acum să fi slăbit: să înțeleg unde vreau să ajung și ce fel de om vreau să fiu pe termen lung și să mă gândesc ce pot face și susține în momentul prezent. Mi-ar plăcea să am alături de mine pe cineva care să mă provoace constant, dar să nu mă scoată atât de tare din zona mea de confort încât să îmi pierd motivația.
3. Aș căuta pe cineva care să mă ajute să integrez un mindset sănătos.
Când mă consideram prea plinuță, mi se părea că a fi slab e cumva rezolvarea tuturor problemelor și că ce ușoară ar fi viața mea dacă nu aș mai avea slăbitul pe cap. Am învățat ulterior singură ce important este mindset-ul și că mintea noastră lucrează fie pentru noi, fie împotriva noastră și că noi ne putem schimba complet tiparele de gândire. Clientele care au intrat într-un proces de coaching cu mine și și-au schimbat felul de a gândi, sunt cele care au avut cele mai uimitoare rezultate și s-au menținut fără efort pe termen lung.
4. Aș face sport constant.
Am descoperit aerobicul pe clasa a XI-a și îmi plăcea enorm, dar după ce m-am mutat în București, nu mi-am mai găsit motivația să continui. Pentru vreo 3 ani am fost on and off cu sportul. Obiceiul cel mai important pe care l-aș fi implementat, acesta ar fi fost: mișcarea. Și nu doar cardio. Aș fi căutat să integrez mai din timp antrenamente de forță, să investesc într-un antrenor personal, să fac mai mult stretching și yoga, să am grijă de mobilitatea și flexibilitatea mea.
5. Mi-aș lua coach și aș face terapie.
Pentru mine rezolvarea problemelor pe fond emoțional cu mâncarea au venit într-o perioadă când am urmat primul meu curs de dezvoltare personală, foarte science based, cu elemente din neuroștiință și psihologie și multă reflecție personală și autocunoaștere. Faptul că am început să lucrez în direcția aceasta mi-a oferit cadrul minunat de a-mi încheia problemele cu mâncatul pe fond emoțional și a folosi mâncarea ca terapie.
Terapia propriu zisă a venit după încă niște ani, dar am observat că integrată într-un stil de viață din ce în ce mai echilibrat, m-a ajutat și mai tare să mă distanțez de a folosi mâncarea ca să mă simt bine sau să îmi înghit emoțiile ălea rele.
Un coach prezent în procesul meu de slăbit m-ar trage de o aripă să nu mă mai arunc așa în restricții, m-ar ajuta să înțeleg cum funcționează mintea umana și de ce dietele ne pun singure bețe-n roată. M-ar ajuta să îmi construiesc o strategie sustenabilă pentru mine, una plăcută, nu o dietă pe care să o abandonez la primul impas emoțional sau stres.
Sper să ajungă cuvintele mele la oricine își dorește să slăbească acum sau s-a luptat mult timp cu dietele și kilogramele. Pentru că se poate și altfel, garantez!
